| Vaccinul antipolio (oral si injectabil): reactii adverse periculoase ! |
 |
 |
|
Astăzi se cunosc două feluri de vaccin: vaccinul oral (Sabin) care nu mai este folosit în ţările din Occident şi vaccinul injectabil (Salk).
1.) Vaccinul oral (Sabin) conţine virusurile poliomielitice viu atenuate (tip I, II si III) care au fost cultivate pe rinichi
de maimuţă sau pe linie celulară continuă Vero (celule care provin de
la mamifere, în cazul de faţă din rinichi de maimuţe africane verzi).
La aceste celule se adaugă albumină lactică, antibiotice, săruri de
amoniu şi alţi adjuvanţi. Dar acest vaccin nu mai este folosit în
ţările occidentale, nici în Germania, deoarece chiar vaccinul este cel care poate declanşa o poliomielită în unele cazuri (poliomielita postvaccinală).
Celulele “vero” sunt cele care pot fi infectate de către anumiţi
viruşi precum: v.Influenza (gripale), v.poliomielitic, v.rujeolic, etc.
2.) Vaccinul injectabil (Salk): conţine viruşi morţi în suspensie injectabilă care nu pot provoca o poliomielită. Ca şi adjuvanţi vaccinul conţine aldehidă formică sau fenoxietanol. Lipseşte în schimb imunitatea la nivelul intestinului (anticorpi IgA secretori) care se formează doar în cazul vaccinului oral, având în vedere că virusul pătrunde în organism prin mucoasa intestinală! Deci titrul anticorpilor va fi mult mai mic.
Adjuvanţi:
1.) Aldehida formică: în 2004 a fost considerată de către WHO (World Health Organization) ca fiind o substanţă cancerigenă, din grupul substanţelor CMR (carcinogene, mutagene şi toxice pentru reproducere).
2.) Fenoxietanol: este o substanţă chimică şi este folosită în
compoziţia vaccinurilor ca şi adjuvant dar şi în produse dermatologice
ca şi conservant. Are şi un efect bactericid pentru bacteriile
gram-negative.
În
trecut virusul poliomielitic era cultivat pe celule din rinichi de
maimuţă şi nu putea fi evitată o posibilă infectare a acestor celule cu
alte virusuri periculoase. Rezulta astfel un vaccin infectat. Este
cunoscută infectarea vaccinului antipolio cu virusul Simian 40.
După datele furnizate de către Shah Nathanson s-au infectat peste 30
milioane de americani şi peste 100 milioane de oameni din întreaga lume
cu virusul Simian. (Shah K, Nathanson N.:Human exposure to SV40: review and comment.Am J Epidemiol. 1976 Jan;103(1):1-12). Acestei infectări se datorează şi numeroase tumori cerebrale şi tumori canceroase.
Imunitate
Imunitatea,
adică protecţia faţă de virusul poliomielitic este considerată a fi
peste 90% în cazul vaccinului Salk şi peste 95% în cazul vaccinului
Sabin (Impfreaktionen, Quast, Thilo, Fescharek, HippokratesVerlag 1993, S.111).
Această imunitate se bazează pe titrul (concentraţia) anticorpilor
care vor fi sintetizaţi de către organism după vaccinare. Dar fiindcă
anticorpii nu reprezintă singura modaliatate de apărare a organismului
(importantă este şi imunitatea celulară), cifrele prezentate mai sus
sunt privite cu un oarecare scepticism.
1.) Problema care se ridică în cazul vaccinului injectabil Salk este faptul că virusul omorât nu va putea declanşa o imunitate suficient de mare la nivelul intestinului (pe unde pătrunde virusul în organism) (Herremans TM, Reimerink JH, Buisman AM, Kimman TG, Koopmans MP.Induction of mucosal immunity by inactivated poliovirus vaccine is dependent on previous mucosal contact with live virus.J Immunol. 1999 Apr 15;162(8):5011-8.). 2.) Problema care se ridică în cazul vaccinului Sabin (oral) este aceea că virusul din acest vaccin este eliminat în apele din mediu unde virusul suferă mutaţii şi circulă în continuare (können Yoshida H, Horie H, Matsuura K, Miyamura T.:Characterisation of vaccine-derived polioviruses isolated from sewage and river water in Japan.Lancet. 2000 Oct 28;356(9240):1461-3.). Virusul poliomielitic poate suferi mutaţii înapoi spre forma lui originală, sălbatică, chiar şi în intestinul celui vaccinat! (Impfen, Routine oder Individualisation, Arbeitsgruppe für differenzierte Impfungen2 Aufl. März 2000, S. 26)
Reacţii adverse şi complicaţii
- simptome asemănătoare cu gripa, diaree şi pareze;
- rar: poliomielită postvaccinală după vaccinul oral (Sabin);
- oamenii vaccinaţi sunt contagioşi (!) pentru ceilaţi o perioadă cuprinsă între 1 săptămână şi 2 luni de la vaccinare;
în anii’90 existau în Europa şi în SUA mai multe cazuri de
poliomielită postvaccinală (adică la cei vaccinaţi şi la cei care
veneau în contact cu cei vaccinaţi recent!) decât cazuri de adevârată
poliomielită, cu virusul sălbatic; (Martin Hirte: Impfen : Pro und Contra, S. 123);
- în revista “Arzneitelegramm” (23.11.1999), au fost relatate câteva cazuri cu vasculită, purpură, paralizii de nervi faciali, parestezii si encefalite;
-
deorece în poliomielită este afectat sistemul nervos, este de asteptat
ca să apară şi efecte secundare neurologice; Dr. Ehrengut relatează
despre sindromul Guillan – Barre, paralizii şi convulsii, atât după vaccinul oral (Sabin) cât şi după cel injectabil (Salk).
(Erfahrungen eines Gutachters über Impfschäden in der BRD von 1955-2004, Wolfgang Ehrengut, S.37-42, 61-72) Langzeitstudien liegen hierüber aber nicht vor.
- în perioada 1956-1966 au apărut mai multe cazuri de Panencefalită sclerozantă (PESS) în nordul Noii Zeelanda. Este
vorba de o afecţiune care, în timp, distruge sistenul nervos. S-au pus
aceste cazuri de boală pe seama vaccinării în masă cu vaccinul
injectabil Salk în anul 1956. Se spunea că “Vaccinarea în masă cu
vaccinul antipolio injectabil Salk în Noua Zeelanda este în strânsă
legătură cu apariţia cazurilor PESS.” (Baguley DM, et al, 1973, Lancet, 6.Oktober, 763-765)
|
DTP - Difteria,
tetanosul şi pertusisul: 
Hepatita
B 
ROR (Rujeolă-Oreion-Rubeolă)BCG
împotriva TBC ?Poliomielita
