Mercury Toxicity & Autism

Mercury Toxicity & Autism
- Dr. Boyd Haley, PhD

Dr. Boyd Haley is a professor and chair of the chemistry department at the University of Kentucky. In this interview, Dr. Haley discusses mercury toxicity as a causal factor in Autism. He also discusses the two primary sources of mercury toxicity: vaccines & dental amalgams.
Source: F.A.I.R. Autism Media http://www.autismmedia.org

Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Cum este ucis creierul de către mercur?

Acest film care este realizat la Universitatea din Calgary, arată în detaliu cum degenerează şi mor neuronii când sunt expuşi la mercur. Este aceeaşi neurotoxină pe care o găsim în vaccinuri şi care a făcut să crească în mod vertiginos numărul suferinzilor de autism şi alte boli neurologice, cei mai mulţi dintre ei fiind copii.
Mercurul este una dintre cele mai toxice neurotoxine care ajunge în corpul uman. Este un metal greu, cunoscut ca un generator de tulburări neurologice în care se cuprind: autismul, demenţa, şi chiar Alzheimer. De asemenea, mercurul tinde să se acumuleze în ţesuturile corpului uman, fiind foarte greu de eliminat astfel încât chiar expunerile cele mai nsemnificative dpdv cantitativ, se acumulează în timp afectând astfel sănătatea persoanei în cauză.
Este foarte important să vă informaţi cât mai corect înainte de a vă injecta şi mai ales înainte de a planifica vaccinarea copiilor dvs.

Stolojan vrea alocatii doar pentru elevii care vin la scoala si sunt vaccinati

(ziare.com)

Copii ar trebui sa primeasca alocatii numai daca vin la scoala si daca se vaccineaza, sustine democrat-liberalul Theodor Stolojan.

Stolojan sustine ca tendinta la nivel mondial este ca ajutoarele sociale sa fie legate de obligatii ale beneficiarilor.

"Va veni curand legea de restructurare a tuturor formelor de asistenta sociala. Ceea ce facem noi la ora actuala e total depasit din punct de vedere conceptual. In lume, tendinta e ca nici un ajutor social sa nu mai fie acordat neconditionat, de exemplu cum dam noi alocatia de stat pentru copii", a declarat Theodor Stolojan, pentru Radio France International.

Acesta sustine ca decizia Curtii Constitutionale, ca ajutoarele sa nu poata fi legate de participarea copilului la scoala, este "o conceptie depasita", in conditiile in care banii sunt gestionati de parinti, nu de copii.

"In cazul copiilor care sunt de varsta scolara trebuie legata de participarea la procesul scolar, pentru toti copiii trebuie sa fie legata de obligatia parintilor de a-i duce la control medical anual, de a face vaccinuri", a declarat Theodor Stolojan.

Fostul premier sustine ca cetateanul nu trebuie sa primeasca ajutoare ca "un drept general de neatins", ci trebuie sa inteleaga ca trebuie sa faca ceva pentru a iesi din situatia de asistenta sociala.

Vaccinarea, contaminarea genetica si oncogeneza la om

Vaccinarea, contaminarea genetica si oncogeneza la om

Studii recente, dar si mai vechi, au demonstrat ca injectarea de material genetic strain direct in fluxul sanguin conduce la mutatii genetice si oncogeneza in organismul care primeste acel material. Cercetatorii elvetieni Phillipe Anker si Maurice Stroun de la Laboratorul de Biochimie si Fiziologie Vegetala a Universitatii din Geneva, pionieri ai biologiei moleculare, au publicat periodic in reviste medicale rezultatele cercetarilor intreprinse continuu, din anii ‘60 pana in prezent. Ei au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Studiile lor au demonstrat ca acizii nucleici ADN si ARN nu exista numai in nucleul celulelor, ci mici cantitati de material genetic circula liber in spatiul extracelular al tuturor organismelor vii. Cautand sa afle care este originea acestuia, ei au concluzionat ca el rezulta in urma procesului de excretie activa, spontana, de material genetic in spatiul extracelular. Acest mecanism nu are legatura cu moartea celulara si este de tip homeostatic. Cu alte cuvinte, toate organismele vii au capacitatea de a elibera spontan si activ ADN si ARN in spatiul extracelular, si acest material poate fi preluat spontan de catre alte organisme vii aflate in aceeasi cultura de celule. In urma numeroaselor experimente efectuate pe plante, bacterii si mamifere, ei au observat ca in culturi de celule, transferul de material genetic are loc atat intre indivizii aceluiasi regn – de la o specie de bacterii la alta, de la un soi de plante la altul –, cat si intre indivizi din specii si regnuri diferite – de la plante la bacterii, de la bacterii la mamifere. (Bibliografie: 1, 21, 22, 23, 24 – pe viitor intre paranteze, numarul sursei biografice!)

In mod explicit, cei doi au aratat ca ADN-ul bacterian se transfera spontan in genomul uman atunci cand bacteriile sunt puse in culturi de celule umane si acest fenomen are implicatii in oncogeneza la om. (Bibliogragie 2)

Majoritatea vaccinurile aflate in uz curent sunt preparate din virusuri vii atentuate. Virusurile se numara printre cele mai simple microorganisme vii, fiind formate din cateva siruri de ADN sau ARN invelite intr-o capsida proteica; aceasta structura extrem de simpla nu le permite sa traiasca independent, ci doar in interiorul unei celule vii care sa le ofere nutritie si conditii de reproducere. Pentru protectia vaccinurilor virale in scop comercial, virusurile trebuie multiplicate in cantitati foarte mari; acest lucru se realizeaza reproducand virusurile pe culturi speciale de celule vii in laboratoare. La ora actuala, exista doua mari tipuri de celule folosite in productia vaccinurilor: celule de provenienta animala (rinichi de maimuta, embrion de pui) si celule de provenienta umana. Referitor la celulele de provenienta umana, se stie ca, in mod normal, acestea nu supravietuiesc in afara corpului omenesc. Celulele umane utilizate curent in productia de vaccinuri sunt asa-numitele linii de celule “nemuritoare”. Acestea sunt, de fapt, celule canceroase provenite din diferite tipuri de tumori umane sau celule fetale provenite din embrion uman avortat, singurele capabile sa supravietuiasca in vitro si sa se divida fara limita de timp si spatiu. Aceste culturi de celule sunt hranite, de obicei, cu un amestec nutritiv pe baza de ser extras din embrionul bovin. Asa cum au demonstrat cei doi cercetatori elvetieni, virusurile vaccinale sunt capabile sa includa material genetic din celulele pe care sunt cultivate si din amestecul nutritiv aplicat, deci toate ingredientele folosite in productia industriala a vaccinurilor reprezinta tot atatea surse de contaminare a produsului final.

Purificarea totala a vaccinului final este, practic, imposibila, deoarece nici un laborator din lume nu este capabil, la ora actuala, sa separe total virusul vaccinal de resturile din mediul de cultura. Acest lucru este recunoscut oficial, in sensul ca standardele actuale pentru fabricarea vaccinurilor considera drept contaminare acceptata pana la 100 pg (picograme) de ADN heterolog pe doza de vaccin. Cele 100 pg sunt echivalente cu 108 (10 la puterea 8 ) “lungimi functionale” de ADN. Puritatea totala ar echivala cu absenta totala a ADN-ului heterolog din vaccinuri, conform datelor publicate in 1990 de un cercetator al Merck Institute for Therapeutic Research. (7)

Ingrijorarea legata de existenta ADN-ului heterolog in vaccinuri apare ca perfect justificata, deoarece, in prezent, se stie ca inductia cancerului este un fenomen care porneste de la o singura celula si ca o singura unitate functionala de ADN strain in genomul celulei-gazda poate induce transformarea celulara maligna.

Virusul SV40

O confirmare a acestor adevaruri este descoperirea, in anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) in vaccinul polio oral Sabin, preparat cu virus viu. (25) Ulterior, s-a descoperit ca si vaccinul Salk (varianta cu virus inactivat, administrat pe cale injectabila) este contaminat, deoarece virusul a supravietuit formaldehidei folosite pentru inactivare.(16) Cercetatorii americani Sweet si Hilleman de la Merck Institute for Therapeutic Research, care au facut descoperirea, afirma ca toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost gasite infestate. Virusul SV 40 provine din rinichiul maimutei verde din Africa, pe care s-a cultivat, din totdeauna, vaccinul polio. Confirmarea rolului oncogen al acestui virus a venit in momentul in care genomul viral SV40 a fost descoperit in tumori maligne diverse ale adultilor injectati cu vaccinul polio in copilarie: mezotelioame, (3) limfoame,(18) limfoame non-hodgkiniene,(26) tumori cerebrale,(4,8) osteosarcoame, (6) tumori maxilo-faciale. (19,20) Desi, imediat dupa descoperirea virusului SV40, opinia publica a fost linistita cu asigurarea ca numai loturile de vaccin polio admi-nistrat intre anii 1955-1963 au fost contaminate si ca problema s-a remediat la loturile produse ulterior, studii recente au identificat virusul SV40 in tumori cerebrale la copiii nascuti dupa 1965,(17) in sange de la copiii nascuti dupa 19825 si in sangele periferic si in lichidul spermatic de la adulti sanatosi.(15) Aceste descoperiri sugereaza doua posibilitati: ori virusul SV40 s-a inclus in genomul uman si se transmite urmasilor, ori vaccinul polio este in continuare contaminat. Circulatia libera a virusului SV40 in populatie ar explica cresterea cu 30% a incidentei tumorilor maligne cerebrale, pulmonare si osoase in SUA, in ultimii 25 de ani. (17)

In septembrie 1971 a devenit evident faptul ca vaccinarile pot sa modifice structura genetica a omului; la acea data oameni de stiinta din Geneva au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Initial, bacteriologi japonezi au descoperit ca bacteriile unei specii au transferat propria rezistenta la antibiotice bacteriilor dintr-o specie complet diferita. Dr. Maurice Stroun si dr. Philip Anker de la Departamentul de Fiziologie a Plantelor din cadrul Universitatii din Geneva, au inceput sa acumuleze dovezi ca transferul de informatie genetica nu se limiteaza la bacterii, ci poate sa survina si de la bacterii la specii superioare de plante si animale. Potrivit unui articol din “World Medicine” din 22 septembrie 1971, “oamenii de stiinta din Geneva sunt convinsi ca animalele si plantele normale pot elibera ADN si acest ADN este preluat de alte celule din alt organism”.

In cadrul unui experiment, cercetatorii din Geneva au extras auriculele din inima de broasca si le-au imersat pentru mai multe ore intr-o suspensie de bacterii. Dupa aceea, ei au gasit un procentaj inalt de hibridizare ADN-ARN intre ADN-ul bacterian extras din aceeasi specie de bacterii ca cea folosita in experiment si ADN-ul titrat extras din auriculele care fusesera imersate in suspensia bacteriana. ADN-ul bacterian fusese absorbit de celulele animale. Acest fenomen a fost denumit ”transcesiune”. Exista dovezi ca acest fenomen se intampla permanent in interiorul corpului omenesc. Se poate presupune, de exemplu, ca afectarea inimii dupa reumatismul articular acut ar putea fi rezultatul actiunii sistemului imunitar impotriva propriilor celule care produc un ARN strain ca urmare a absorbtiei de ADN strain.

In revista ”Science” din 10 noiembrie 1972, a aparut un articol in care s-a demonstrat ca in celulele creierului de broasca a fost gasit ARN bacterian dupa o infectie bacteriana peritoneala. In numarul din aprilie 1973 al ”Journal of Bacteriology”, ADN bacterian eliberat spontan a fost gasit incorporat in nucleii celulari ai auriculelor de broasca. Studiile lui Phillipe Anker si Maurice Stroun au demonstrat producerea urmatoarelor fenomene : procese de eliberare spontana de ADN din celulele mamiferelor, transfer spontan de ADN de la bacterii la organisme superioare, transfer spontan de ADN intre celulele organismelor superioare, eliberare de ARN din celulele de mamifere si activitate biologica a complexelor eliberate care contin ARN.

Transformari celulare maligne cauzate de ADN-ul strain

Exista dovezi ca ADN-ul strain circulant poate cauza transformare maligna. Intr-un numar din 1977 a ”International Review of Cytology”, vol. 51, Anker si Stroun discuta posibilele efecte ale ADN-ului strain in transformarea celulara maligna. Cand ADN-ul strain este transcris intr-o celula dintr-un organism diferit, ”acest eveniment biologic general este legat de preluarea de catre celule a ADN-ului bacterian eliberat spontan, sugerand astfel existenta ADN-ului circulant. Avand in vedere transformarile maligne obtinute cu ADN, este postulat rolul oncogen (cauzator de cancer) al ADN-ului circulant”.

Problema a devenit si mai interesanta dupa anul 1975 cand s-a descoperit ca virusurile cauzatoare de cancer la animale poseda o enzima speciala numita revers-transcriptaza. Aceste virusuri sunt numite ARN- virusuri. Un ARN-virus, care poseda revers-transcriptaza in structura sa, are capacitatea de a forma lanturi de ADN care se integreaza cu usurinta in ADN-ul celulei-gazda pe care virusul a infectat-o. Studii ale dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers indica faptul ca virusurile ARN care nu cauzeaza cancer pot, de asemenea, sa formeze ADN, chiar fara prezenta revers-transcriptazei. ADN-ul format in acest fel, dintr-un virus ARN se numeste provirus. Se stie ca unele virusuri necancerigene au tendinta sa persiste timp indelungat in celule ca provirusuri, fara sa cauzeze, in aparenta, vreo boala. Cu alte cuvinte, raman in stare latenta. Exemple de virusuri ARN obisnuite care nu cauzeaza cancer, per se, dar au capacitatea de a forma provirusuri sunt : influenza (gripa), pojarul, oreionul si virusul poliomielitei. In numarul din 22 octombrie 1967 al ”British Medical Journal”, cercetatori germani au relevat faptul ca scleroza multipla pare sa fie provocata de vaccinarile impotriva variolei, febrei tifoide, tetanosului, poliomielitei, tuberculozei si difteriei. Chiar mai devreme, in 1965, Zintchenko a raportat 12 cazuri in care scleroza multipla a aparut dupa vaccinarea anti-rabie.

Amintiti-va faptul ca intre anii 1950-1970, milioane de oameni au fost injectati cu vaccinurile polio (anti-poliomielita) care contineau virusul simian 40 (virus de la maimuta, numit SV-40), transferat in vaccinuri din rinichiul de maimuta contaminat, folosit pentru cultivarea vaccinului. Este imposibil sa indepartezi virusurile animale din culturile vaccinale. Va reamintim ca SV-40, al 40-lea virus descoperit in tesuturile simiene este un virus oncogen (cauzator de cancer).

Programele de vaccinare in masa impotriva gripei, pojarului, oreionului si poliomielitei reprezinta, de fapt, insamantarea oamenilor cu ARN si provirusuri care devin latente pentru perioade lungi de timp in interiorul corpului omenesc, si care se activeaza mai tarziu, in cursul vietii.

Sindromul post-poliomielita este un bun exemplu in acest sens. Alte exemple pot include asa-numitele boli mezenchimale si de colagen, ca artrita reumatoida, scleroza multipla si lupusul eritematos, in care sistemul imunitar produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi ale bolnavului – tesuturi care au fost impregnate cu material genetic strain.

Potrivit unui numar special al revistei ”Postgraduate Medicine” din mai 1962, ”desi organismul omenesc nu produce, in conditii normale, anticorpi impotriva propriilor tesuturi, se dovedeste ca mici modificari in caracterul antigenic al tesuturilor poate face ca tesuturile respective sa fie identificate ca straine de catre sistemul imunitar si devin astfel o tinta pentru producerea de anticorpi”. Doi ani mai tarziu, in 1964, au fost facute studii asupra virusului polyoma, un virus ADN producator de tumori. S-a descoperit ca ADN-ul genetic persistent in virusul polyoma a produs transformari maligne in culturile de celule embrionare de hamster. Aceasta descoperire a fost publicata in numarul din 23 noiembrie 1964 al ”Journal of the American Medical Association”. Chiar si virusuri obisnuite, necancerigene, inclusive cele din vaccinul anti-variola si virusul polio 2, pot actiona ca oncogene (producatoare de cancer).

In revista ”Science” din 15 decembrie 1961 s-a raportat faptul ca aceste virusuri obisnuite au actionat ca si catalizatori in producerea cancerului cand au fost administrate soarecilor in combinatie cu substante organice carcinogene cunoscute, acestea din urma fiind date in cantitati prea mici pentru a produce cancer prin ele insele. Aceasta inseamna ca unele vaccinuri vor induce cancer atunci cand se combina cu efectul in crestere al poluarii mediului inconjurator prin produse toxice din agricultura (pesticide pe si in mancare) si industrie. Bineinteles ca aceasta informatie este ascunsa publicului pentru ca FDA (Food and Drug Adminstration), EPA si industriile bazate pe agricultura sa mearga inainte cu”aprobarea” a mici cantitati de poluanti in mancare, apa si aer. Legatura sus-amintita cu poluantii nu a fost facuta publica spre bucuria industriei chimice, a National Cancer Institute si a industriei dezvoltate in jurul cancerului, care continua, in mod fraudulos, sa solicite donatii publice ca sa-si justifice existenta. Ca o paranteza, a fost deja recunoscut faptul ca vaccinarea impotriva poliomielitei a cauzat 100% din cazurile de poliomielita in SUA dupa anul 1980 si marea majoritate a cazurilor de poliomielita paralitica de dupa anul 1972 (“Science”, 4 aprilie 1977). Se suspecteaza faptul ca vaccinurile anti-poliomielita Salk si Sabin, produse prin cultura pe tesut de maimuta, sunt, de asemenea, responsabile de cresterea leucemiei in SUA.

Avand in vedere faptul ca aceste informatii se cunosc de peste 20 ani, folosirea virusurilor, bacteriilor si tesuturilor animale in campanile de vaccinare in masa constituie crearea intentionata a unui risc pentru organismul omenesc. Impactul global asupra marii diversitati a genotipului omenesc este dificil de evaluat, dar impactul este, fara indoiala, negativ si permite insamantarea fiintelor umane cu provirusuri latente. Acest lucru nu poate avea alta motivatie decat asigurarea unui profit medical continuu si constituie o conspiratie criminala de proportii vaste, o politica de genocid impotriva populatiei, reprezentand, prin urmare, crime impotriva umanitatii care sunt, la nivel international, pedepsite cu moartea.

Dar acest lucru este, bineinteles, ignorat si ascuns de publicul larg, mai ales in SUA, in ciuda unei pledoarii facute in 1984 de cativa medici americani intr-un raport catre Natiunile Unite. Faptul ca acest lucru merge inainte cu buna stiinta a comunitatii medicale internationale il transforma intr-o conspiratie internationala in care populatia nu are nici o scapare, avand in vedere ca vaccinarile devin treptat obligatorii si constituie conditii necesare pentru multe programe sociale.

Persistenta virusurilor si a proteinelor straine in organismul omenesc si relatia lor cu bolile cronice si degenerative a fost, de asemenea, semnalata de dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers in 1976, cand s-a adresat cercetatorilor la un seminar al Societatii Americane a Cancerului, spunand ca ”aceste provirusuri ar putea fi molecule in cautarea unei boli”. Dr. Wendell Winters, un virolog de la Universitatea California a afirmat ”vaccinarile pot cauza schimbari ale virusurilor lente si modificari in mecanismul ADN-ului”. Desi celulele gazda care contin particule virale latente actioneaza mai mult sau mai putin normal, ele incep sa sintetizeze proteine virale sub controlul ADN-ului viral, creand circumstantele pentru variate boli autoimmune, incluzand boli ale sistemului nervos central, care, din nefericire, agraveaza fenomenul in crestere al comportamentelor sociale aberante.

Virusurile ascunse (“stealth viruses”)

Recent, o noua problema de contaminare a vaccinurilor s-a ridicat. Conceptul de “stealth viruses” – in traducere, virusuri ascunse, secrete – a fost formulat in 1990 de catre cercetatorul american John Martin. Folosind noua tehnica a PCR (polymerase chain reaction), el a identificat, initial intr-un fragment de tesut cerebral uman, provenit de la un pacient cu boala neurologica atipica, un virus citopatic, necunoscut pana atunci, care determina aglutinarea si degenerarea lipidica a celulelor infectate; acestea capata un aspect spumos caracteristic in culturi. Martin a identificat, ulterior, aceste virusuri in tesut cerebral, sange si lichid cefalorahidian de la pacienti cu diverse afectiuni neurologice rare si atipice: sindromul de oboseala cro-nica,9 encefalopatie acuta la pacient cu psihoza maniaco-depresiva,10 autism si tulburari comportamentale la copii. (11)

Virusurile ascunse au o particularitate care explica si numele lor: desi creeaza distructie marcata in vitro si in vivo, ele nu sunt recunoscute de sistemul imunitar uman, deoarece nu au in structura lor antigenele critice necesare pentru identificare. Determina, astfel, boli grave, trenante, ale sistemului nervos central si periferic, frecvent cu sfarsit letal. Cercetatorul care le-a descoperit afirma ca ele pot fi considerate o “arma biologica a naturii”, deoarece pot imbraca forme structurale diferite, dar isi pastreaza capacitatea de a se include in celula nervoasa si de a o distruge. Martin considera virusurile ascunse o pro-blema de sanatate publica.

Folosind tehnica secventializarii ADN-ului viral, cercetatorul american arata ca virusurile respective au o structura genetica inedita, un fragment fiind asemanator cu un citomegalovirus uman si alt fragment, aproape identic, cu un citomegalovirus simian; el a concluzionat ca originea acestor virusuri nemaiintalnite este in maimuta africana verde pe care s-au cultivat din totdeauna vaccinurile polio.(12) Virusurile simiene contaminate, introduse in sangele omenesc prin vaccinarea antipolio, trecand prin generatii succesive de vaccinati, au suferit procese complexe de adaptare si mutatie genetica, rezultand aceasta familie a virusurilor “ascunse”, care, desi creeaza distructii celulare grave, nu pot fi recunoscute si neutralizate de sistemul imunitar uman.

Concluzii

Actul vaccinarii trebuie inteles, in ultima instanta, ca un act de introducere de material genetic strain direct in fluxul sanguin. Campaniile de vaccinare in masa au avut un impact covarsitor asupra populatiei, in sensul ca au condus, pe termen lung, la mutatii genetice imprevizibile si la alterarea in sens negativ a codului genetic uman. Legatura dintre mutatiile genetice si oncogeneza la om a fost demonstrata stiintific, iar cresterea incidentei si mortalitatii prin cancer este o realitate a zilelor noastre. Pe de alta parte, aparitia virusurilor atipice, nemaiintalnite pana acum, legate de contaminarea vaccinurilor, arata ca, in momentul in care orice material biologic este introdus direct in curentul sanguin, posibilitatile de contaminare sunt practic nelimitate si imposibil de controlat la nivelul stiintei actuale.

Comunitatea medicala, care, de bunavoie, a depus juramantul lui Hippocrat, careia societatea i-a incredintat nobila grija pentru sanatatea populatiei si care este respectata in plan social tocmai pentru acestea, este chemata la reformularea atitudinii fata de vaccinare, in general.

Vaccinarea este considerata, in primul rand, o procedura profilactica, aplicata copiilor si adultilor sanatosi. Pentru sugari si copii, in mod special, vaccinarea este considerata obligatorie la noi in tara. In acest sens, o reevaluare a raportului real risc-beneficiu in vaccinare ar fi binevenita. Notiunile de “vaccinare in masa” si “vaccinare obligatorie” merita efortul de reconsiderare.

Bibliografie

1. Anker P, Stroun M. Bacterial ribonucleic acid in the frog brain after a bacterial peritoneal infection. Science 1972 Nov 10; 178(61): 621-3.

2. Anker P, Zajac V, Lyautey J, Lederrey C, Dundand C, Lefort F et al. Transcession of DNA from bacteria to human cells in culture: a possible role in oncogenesis. Ann N Y Acad Sci 2004 Jun; 1022: 195-201.

3. Arrington AS, Lednicky JA, Butel JS. Molecular characterization of SV40 DNA in multiple samples from a human mesothelioma. Anticancer Res 2000 Mar-Apr; 20(2A): 879-84.

4. Bu X, Zhang X, Zhang X, et al. A study of simian virus 40 infection and its origin in human brain tumors. Zhonghua Liu Xing Bing Xue Za Zhi 2000 Feb; 21(1): 19-21.

5. Butel JS, Arrington AS, Wong C, Lednicky JA, Finegold MJ. Molecular evidence of simian virus 40 infections in children. J Infect Dis 1999 Sep; 180(3): 884-7.

6. Carbone M, Rizzo P, Procopio A, Giuliano M, Pass HI, Gebhardt MC, et al. SV40-like sequences in human bone tumors. Oncogene 1996; 13: 527-35.

7. Hilleman MR. History, precedent, and progress in the development of mammalian cell culture systems for preparing vaccines: safety considerations revisited. J Med Virol 1990 May; 31(1): 5-12.

8. Krieg P, Scherer G. Cloning of SV40 genomes from human brain tumors. Virology 1984; 138: 336-40.

9. Martin WJ. Detection of RNA sequences in cultures of a stealth virus isolated from the cerebrospinal fluid of a health care worker with chronic fatigue syndrome. Case report. Pathobiology. 1997; 65(1): 57-60.

10. Martin WJ. Simian cytomegalovirus-related stealth virus isolated from the cerebrospinal fluid of a patient with bipolar psychosis and acute encephalopathy. Pathobiology. 1996; 64(2): 64-6.

11. Martin WJ. Stealth virus isolated from an autistic child. J Autism Dev Disord. 1995 Apr; 25(2): 223-4.

12. Martin WJ, Ahmed KN, Zeng LC, Olsen JC, Seward JG, Seehrai JS. African green monkey origin of the atypical cytopathic ’stealth virus’ isolated from a patient with chronic fatigue syndrome. Clin Diagn Virol 1995 Jul; 4(1): 93-103.

13. Martin WJ, Anderson D. Stealth virus epidemic in the Mohave Valley: severe vacuolating encephalopathy in a child presenting with a behavioral disorder. Exp Mol Pathol 1999 Apr; 66(1): 19-30.

14. Martin WJ, Anderson D. Stealth virus epidemic in the Mohave Valley. I. Initial report of virus isolation. Pathobiology 1997; 65(1): 51-6.

15. Martini et al. SV40 Early Region and Large T Antigen in Human Brain Tumors, Peripheral Blood Cells, and Sperm Fluids from Healthy Individuals. Cancer Research 56: 4820-4825, 1996.

16. Miller NZ.Vaccines:Are They Really Safe and Effective? New Atlantean Press, Santa Fe, New Mexico, 2004, p 20.

17. Miller NZ.Vaccines:Are They Really Safe and Effective? New Atlantean Press, Santa Fe, New Mexico, 2004, p 22.

18. Shivapurkar N, Harada K, Reddy J, Scheuermann RH, Xu Y, McKenna RW, Milchgrub S, Kroft SH, Feng Z, Gazdar AF. Presence of simian virus 40 DNA sequences in human lymphomas. Lancet 2002 Mar 9; 359(9309): 851-2.

19. Stoian, M., et al. Possible relation between viruses and oromaxillofacial tumors. I. Research on the presence of SV40 antigen and specific antibodies in patients with oromaxillofacial tumors. Virologie, 1987; 38: 35-40.

20. Stoian, M., et al. Possible relation between viruses and oromaxillofacial tumors. II. Detection of SV40 antigen and of anti-SV40 antibodies in patients with parotid gland tumors. Virologie, 1987; 38: 41-46.

21. Stroun M, Anker P. Bacterial nucleic acid synthesis in plants following bacterial contact. Mol Gen Genet 1971; 113(1): 92-8.

22. Stroun M, Anker P. Bacterial RNA synthesis in animal cells following bacterial contact. FEBS Lett. 1971 Aug 1; 16(2): 114-116.

23. Stroun M, Anker P, Cattaneo A, Rossier A. Effect of the extent of DNA transcription of plant cells and bacteria on the transcription in plant cells of DNA released from bacteria. FEBS Lett. 1971 Mar 5; 13(3): 161-164.

24. Stroun M, Anker P. Transcription of spontaneously released bacterial deoxyribonucleic acid in frog auricles. J Bacteriol 1973 Apr; 114(1): 114-20.

25. Sweet BH, Hilleman MR. The vacuolating virus, SV40. Proc Soc Exp Biol Med 1960; 105: 420-7.

26. Vilchez RA, Madden CR, Kozinetz CA, Halvorson SJ, White ZS, Jorgensen JL, Finch CJ, Butel JS. Association between simian virus 40 and non-Hodgkin lymphoma. Lancet 2002 Mar 9; 359(9309): 817-23. n

Surse:

http://quibono.wordpress.com/2010/04/10/vaccinarea-contaminarea-genetica-si-oncogeneza-la-om/

1 - http://www.observatorulmedical.ro/index.php?a=stiinta2005102101.xml

Publicat: 21 octombrie 2005

2 - Vaccines and Production of Negative Genetic Changes in Humans
Articol tradus din limba engleza de dr. Anca Nitulescu

Locatia traducerii: http://www.nccn.net/~wwithin/mutatiile.htm

Vaccinarea si mutatiile genetice negative la om
1996-1998 Leading Edge Research Group

DICTATURA PSEUDO-ŞTIINŢEI

Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”-Suceava si

BUCOVINA PROFUNDĂ

organizează conferinţa

DICTATURA PSEUDO-ŞTIINŢEI

susţinută de

Ioan VLĂDUCĂ

biolog, matematician, teolog

profesor de apologetică ortodoxă

Conferinţa va avea loc la

Casa de Cultură - Sala Mică

marţi, 9 martie 2010, ora 18

Suceava

Din cuprins :

Mituri promovate in ştiinţe: cosmogonia Big-Bang, generaţia spontană, evoluţia speciilor, erele geologice, creierul fără suflet,

Genocidul prin vaccinare, Codex Alimentarius, iodarea sării, florurarea apei, drogurile legale, anticoncepţionalele, medicamentele ucigaşe, ADHD

Experimentele pe oameni

Reducerea programată a populaţiei

Malthusianismul, darwinismul social si eugenia UPDATE: Puteți urmări înregistrarea AICI.

Gripa porcină a ucis 7 români, nu 122!

Gripa porcină a ucis 7 români, nu 122!
Peste 100 de decese, similare cazului Tecuceanu
Antena3 - 18 februarie 2010

Numărul deceselor cauzate de gripa AH1N1 în România se ridică la şapte şi nu la 122, aşa cum arăta ultimul bilanţ al Ministerului Sănătăţii. La solicitarea Organizaţiei de Investigaţii Jurnalistice, Ministerul a anunţat că autopsiile nu au confirmat că gripa nouă a cauzat decesele.
A fost confirmată prezenţa virusului în organism şi de aceea decesele survenite ulterior au fost pe seama infecţiei. Totuşi din cele 121 persoane decedate de gripă AH1N1, doar 86 au fost supuse autopsiei şi doar în şapte cazuri a fost confirmat decesul, cel mai probabil, din cauza gripei noi. Sunt datele remise de Ministerul Sănătăţii printr-un comunicat.
În plus oficialii Ministerului au spus că toate persoanele bolnave de gripă AH1N1 care au decedat ulterior au fost declarate automat ca fiind decedate de gripă. Din răspuns nu reiese că acest diagnostic a fost verificat în vreun fel.

Gripa nouă a ucis doar 7 români
La fel ca în cazul lui Toni Tecuceanu (declarat, în mod public, mort de gripă AH1N1, deşi acest diagnostic nu apare în certificatul de deces), peste 100 de români au fost declaraţi decedaţi de gripă porcină, fără ca acest diagnostic să fie verificat.
..............................................................
Articolul intreg:
http://www.antena3.ro/stiri/romania/ministerul-sanatatii-numarul-deceselor-provocate-de-ah1n1-se-ridica-la-sapte-nu-la-122_92469.html




A fost retrasă pe 8 februarie Autorizaţia de punere pe piaţă a celor 12 tipuri de vaccin produse de Institutul Cantacuzino

http://www.gandul.info/news/cum-a-ajuns-institutul-cantacuzino-in-situatia-de-a-nu-mai-avea-autorizatie-pentru-produs-vaccinuri-5532116

http://www.antena3.ro/stiri/romania/institutul-cantacuzino-nu-mai-poate-produce-vaccinuri-anm-a-retras-licenta_92272.html

http://www.libertatea.ro/stire/vaccinul-antiporcin-cu-probleme-276680.html

Text al Dr. Jules Vinderogel, apărut in revista Le Medecin, în septembrie 1911

„De ce pasteurismul este o insultă a vieţii higide (acest cuvânt nu mai este folosit in zilele
noastre; el se referea pe atunci la o viaţă plasată sub semnul igienei). Societatea secolului al XXlea,
îmbogăţită cu descoperirile ştiinţifice şi industriale ale secolului al XIX-lea, se află într-un
progres vizibil, după cum se spune în presă, în conferinţe, în şcoli, academii şi facultăţi.
Adevărată în anumite direcţii, această aserţiune este falsă în arta de a vindeca. Să examinăm
despre ce este vorba, În medicină, s-a inovat în mod magistral şi Pasteur a generalizat procedeul
empiric al lui Jenner. „Marele" chimist francez a introdus cultura organitelor-fermenţi de orice
natură, percepute şi proclamate patogene, morbifice, specifice, iar cuvântul de ordine, acceptat de
Academia de Medicină, a fost acesta: să combatem boala şi să o prevenim, să o strangulăm prin
saturarea sângelui şi a economiei, cu ajutorul culturilor morbifice atenuate de trecerea, în mod
obişnuit, a materiilor morbifice pe animale destinate să producă agenţi patogeni şi să furnizeze
serii de culturi, agenţi morbifici slab dar suficienţi totuşi pentru a modifica prin fermentaţie toate
umorile, celulele şi sucurile, fără pericol de moarte. Această substituţie morbidă, adevărată
izopatie atenuată, a fost adoptată pentru toate bolile cu element aşa-zis contagios şi specific. Şi
toate bolile au trecut pe aici: tifoida, tuberculoza, difteria, turbarea, variola, holera, ciuma,
cancerul, meningita şi pneumonia infecţioasă, etc.
Secolul al XIX-lea a fost secolul inoculării vaccinului aşa-zis antivariolic (vaccina),
obţinut pe uger de vacă şi reprodus, atunci când virusul slăbea, prin inocularea virusului variolic
de la om la viţel, după procedeul lui Haccius, din Lancy-Genve. De la Jenner, care a inaugurat
această practică în 1792 şi până în zilele noastre, umanitatea a fost ciuruită de injecţii vaccinale,
intervenind chiar legea pentru a-i obliga pe cetăţeni să se pseudo-variolizeze în mai multe
rânduri, în leagăn, în perioada şcolii, a stagiului militar, la intrarea în administraţiile publice şi
chiar private, la fiecare explozie a unui caz sau a unor cazuri de variolă intr-o localitate.
Procedeul a devenit o „rutină" şi nimeni nu s-a întrebat dacă el era in mod real eficace sau pur şi
simplu util. S-a omis urmărirea celor vaccinaţi, s-au neglijat accidentele provocate prin procedeul
infecţios, dintre care cele mai mici erau febrele eruptive, abcesele, stările infecţioase, uneori
hectice, limfatizarea constituţiei şi, ici şi colo, moartea unor copii care nu rezistau urmărilor grave
ale inoculării vaccinale.
Toate aceasta nu i-au emoţionat pe vaccinatori şi accidentele au fost ascunse cu grijă,
fiind puse pe seama „fatalităţii" sau a „altor cauze" accidentale şi declarate fără legătură cu
vaccina. Securitatea prin vaccinare era atât de mare încât s-a lăsat pe ultimul plan orice luptă
contra flagelului. Într-adevăr, „a da tuturor" o pseudo-variolă (vaccinală) mult mai putin
ucigătoare decât variola epidemică, însemna să distrugi terenul care ar fi putut naşte variola şi să
înăbuşi epidemia pentru un termen de şase până la douăsprezece luni, timpul în care poate mediul
s-ar fi modificat. Aceasta era, de fapt, şi singurul considerent care să poată justifica procedeul
infecţiei generalizate, înlocuirea unui rău cu un rău şi mai mare. Dar acest procedeu profilactic
este foarte discutabil şi generalizarea sa poate fi foarte periculoasă dacă luăm in consideraţie
următoarele puncte:
1. A inocula toţi subiecţii dintr-un ţinut dat pentru 10, 15, 20% sau un procentaj
oarecare de subiecţi care ar putea fi loviţi de boală, este oare un procedeu logic
şi salvator ? Considerându-se pe de o parte, accidentele şi scăderea vitalităţii la
vaccinaţi şi, pe de altă parte, posibilitatea profilaxiei prin igienă, curăţenie,
modificările condiţiilor de mediu, în sfârşit vindecarea rapidă şi în general
sigură prin metode medicale care folosesc gheaţa, sulful şi terapiile foto-radiante
(la roşu sau obscuritate, absenţa luminii), mai suntem, oare, îndreptăţiţi să
sprijinim vaccina? Nimeni nu prea şi-a pus această întrebare, sau a pus-o prost,
aceste aspecte nu au fost examinate deloc şi rutina, influenţa celor din jur,
supremaţia unei practici noi, susţinută de către autorităţi, generată şi întreţinută
de teamă, toate acestea i-au condus pe medici şi autorităţi la folosirea abuzivă a
vaccinării. Această întrebare ar trebui să fie examinată în profunzime şi sunt de
părere — ca şi o mulţime de practicieni holişti şi fiziologi că soluţia ar fi
defavorabilă metodei lui Jenner. Vom vedea mai departe că biologia condamnă
vaccina.
2. Practica vaccinării adoarme pe toată lumea, medici şi autorităţi, care cred că au
reuşit marea cu sarea prin vaccinarea generală şi repetată. Prin aceasta chiar eşti
îndemnat să promovezi mai putin igiena, curăţenia şi modificările care trebuie
aduse mediului în care trăieşti. Ori, această profilaxie este foarte importantă şi
singura capabilă să suprime variola şi să o stingă dacă eventual ea s-a instalat.
Variola, ca şi tifoida, ciuma şi diverse alte boli aşa-zis contagioase, sunt
alimentate de condiţiile proaste de mediu: ele izbucnesc în mediile neigienice, în
tabere, oraşe asediate, locuinţe prost aerisite, prost iluminate, lipsite de soare şi
de curăţenie şi în perioade de lipsuri şi foamete. De ce ? Aici intrăm în fondul
problemei, chiar în igienă şi biologie. Lucrările lui A. Bechamp, contemporan şi
mai târziu rival al lui Louis Pasteur au luminat lucrurile în studiul organismelor.
Microzima lui Bechamp este factorul organic al vieţii şi punctul de plecare al
tuturor microbilor patologici care aduc aceste diverse forme de degenerescenţă.
Microzima este normală şi vie in funcţie de căile fiziologice, in condiţii bune de
mediu; dacă acestea se schimbă, microzima se alterează, iar evoluţia celulară
urmează căi anormale. Deja observatorul fizio-biolog vede clar şi poate formula
concluzia că evoluţia vieţii organice normală sau patologică este conexă
condiţiilor de mediu.
Medicina şi arta îşi găsesc singure modul just de exprimare şi, medicii care gândesc şi ştiu
să observe, specialişti în ştiinţe naturale şi biologi, trebuie să condamne, pe bună dreptate, orice
metodă care infectează sângele şi mai ales îl contaminează cu viruşi , vaccinuri, seruri patologice
şi morbifice. Singura lege este cea pe care natura o strigă din toată inima: sănătatea se instaurează
în condiţiile sanitare propice de funcţionare ale microzimei şi ale celulelor, boala se grefează pe
condiţiile opuse. Aceasta este legea pe care o degajă lucrările lui A. Bechamp, lege care opune
Delenda Carthagor izopatiilor pasteuriene. Vom ajunge aici cu siguranţă... atunci când se va
schimba mentalitatea structurilor academice.
În rest, trebuie bine analizate, serios şi fără subiectivism, rezultatele cele mai importante
ale viruşilor, vaccinurilor, serurilor de origine patologică folosite împotriva tuberculozei,
difteriei, ciumei, holerei, turbării, variolei... suntem obligaţi — vom fi obligaţi, dacă dorim să
procedăm cu imparţialitate şi în spiritul dragostei pentru adevăr şi legile Naturii — să analizăm
profund aceste rezultate. Urmărind efectele acestor practici timp de luni, ani după aplicarea lor,
ne vom convinge de efectele nocive ale tuturor acestor inoculări care trebuie abandonate ca
profilactice şi abortive, care nu trebuie folosite decât în ultimă instanţă în cazul bolilor declarate,
doar datorită rutinei şi teoriilor cu care un medic este îndoctrinat în facultate, sau uneori chiar a
publicul poate cere asta şi ar putea avea resentimente faţă de medic dacă acesta ar renunţa din
datorie faţă de conştiinţă şi pentru că este nelămurit în privinţa utilităţii lor."

Ministerul sănătății ascunde cazurile de deces rezultate ca urmare a îmbolnăvirii cu gripă porcină.

>Sursa: DEZVĂLUIRI

Din data de 26 noiembrie 2009, în buletinele Ministerului Sănătăţii despre evoluţia pandemiei de gripă porcină au început să apară informaţii despre persoane decedate în România. Din acel moment au trecut două luni, timp în care mass-media ne-a informat despre zecile, apoi sutele de români ucişi de gripa AH1N1. În realitate, însă, în cuprinsul informărilor MS nu scrie nicăieri că persoanele în cauză au decedat din cauza gripei porcine.

Un articol de Răzvan PETRE

De altfel, aşa cum se poate înţelege din informaţiile care ne-au fost furnizate la cerere, nici măcar Ministerul Sănătăţii nu ştie cu precizie dacă decesele despre care ne informează au fost, sau nu au fost cauzate de gripa porcină! În situaţia în care specialişti din mai multe ţări şi organizaţii mondiale au declarat că este dificil, sau chiar imposibil, să decizi dacă un deces este cauzat strict de gripă, am încercat să aflăm direct de la specialiştii români cum stă treaba cu decesele din România. După 15 zile de gândire, Ministerul Sănătăţii ne-a oferit un răspuns şocant: Ei au refuzat să ne spună cum se ajunge la numărul morţilor pe care îi raportează, pe motiv că această informaţie nu e de interes public!
Confruntată cu această situaţie, Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice (OIJ), editorul ziarului DEZVĂLUIRI, a adresat o solicitare Preşedintelui şi Primului Ministru al României, referitoare la desecretizarea informaţiilor privind metodologiile şi statisticile prin care se stabileşte cifra deceselor provocate de gripa AH1N1. Totodată, OIJ a adresat un apel public către multiple instituţii şi organizaţii media, prin care se atrage atenţia asupra faptului că buletinele informative ale Ministerului Sănătăţii pot fi de natură a dezinforma populaţia privind efectele gripei porcine.

Ministerul Sănătăţii – mai secretos ca SRI-ul !?!

Preocupată de verificarea informaţiilor lansate public de Ministerul Sănătăţii (MS), Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice a adresat acestuia o solicitare conţinând un set de nouă întrebări. Printre aceste întrebări se aflau unele referitoare la metodele folosite de oficialii MS, pentru stabilirea numărului deceselor asociate gripei porcine, în România, respectiv în SUA şi Marea Britanie. În ceea ce priveşte morţii din alte state, oficialii Ministerului au arătat o deschidere maximă. Ni s-a explicat pe îndelete care sunt sursele din care sunt preluate informaţiile, cum funcţionează aceste surse şi care este perioada de timp în care au avut loc decesele la care se face referire în buletinele informative. Când a venit vorba de modul în care se stabilesc decesele asociate gripei porcine în România, tonul răspunsurilor s-a schimbat radical. Concret, la întrebarea: „Care este metodologia prin care se ajunge la numărul total al deceselor în cazul persoanelor diagnosticate cu A(H1N1), în România?” Ministerul Sănătăţii ne-a răspuns sec că această metodologie „nu face parte din informaţiile de interes public”. Cu alte cuvinte, deşi sunt foarte deschişi când vine vorba de metodele folosite de ei pentru stabilirea deceselor din SUA, Anglia, sau alt stat, oficialii Ministerului Sănătăţii nu pot declara nimic despre metodologia privind stabilirea deceselor din România. Morţii altora sunt „la liber”, morţii noştri, însă, au fost trecuţi „la secret”!

Ministerul Sănătăţii nu ştie câţi români au murit de gripă porcină

Adevărul despre AH1N1 este că, deşi ne informează zilnic despre numărul deceselor, Ministerul Sănătăţii din România habar nu are dacă acestea au fost sau nu au fost cauzate de gripa porcină. Cel puţin aşa reiese din răspunsul pe care ni l-a oferit MS la întrebarea „În câte din cele 100 de decese înregistrate până la 14.01.2010, autopsia a confirmat gripa porcină ca fiind cauza?”. În replică, specialiştii ministerului ne-au informat că nu pot să ne spună acest lucru, întrucât aceasta ar însemna ca ei să facă public dosarul pacientului. Dacă această afirmaţie este valabilă, ea înseamnă că nici măcar oficialii în cauză nu au dreptul să acceseze dosarele pacienţilor care nu se află direct în grija lor, deci că nu pot spune ce a cauzat moartea celor 100 de români despre care vorbeam mai sus.
O altă dovadă a faptului că Ministerul Sănătăţii nu ştie câţi români au decedat din cauza gripei AH1N1 este faptul că la toate cele patru întrebări pe această temă, din solicitarea pe care le-am adresat-o, specialiştii ministerului au evitat un răspuns direct, sau au refuzat să răspundă. Întrebaţi câte din cele 100 de decese înregistrate până în 14 ianuarie au fost cauzate de gripa porcină, specialiştii ministerului ne-au spus că toţi aceştia sufereau de gripa AH1N1, dar nu au scris un cuvinţel despre cauza morţii.
Reticenţa Ministerului Sănătăţii de a confirma gripa porcină ca principală cauză a deceselor anunţate este de înţeles, dacă analizăm îndeaproape fenomenul. Practic, este foarte greu să decizi că leziunile cauzate de gripă au dus la moartea unui pacient. În plus, aşa cum se ştie, majoritatea deceselor s-au înregistrat în cazul pacienţilor care aveau şi alte probleme de sănătate, în special diabet şi afecţiuni cardiace severe. Au murit de inimă, sau de gripă? Iată o întrebare fără un răspuns, chiar şi pentru Ministerul Sănătăţii.

Ministerul are specialişti în trasul de timp

Solicitarea de informaţii publice la care am făcut referire în acest articol a fost trimisă Ministerului Sănătăţii în 14 ianuarie. Ea conţinea întrebări simple, oficialilor ministerului solicitându-li-se să precizeze cum stabilesc numărul deceselor din România şi din străinătate, precum şi să confirme cauza deceselor din România. Cu toate că şi replica la această solicitare a fost una simplă (ca dovadă, la jumătate din întrebări nu ni s-a răspuns), specialiştilor din MS le-a luat 15 zile să o elaboreze şi să ne-o trimită! Pentru a nu depăşi termenul legal în care trebuiau să redacteze răspunsul la solicitarea noastră, oficialii Ministerului au apelat la tot felul de trucuri, de la neconfirmarea primirii solicitării, şi până la modificarea datei de înregistrare. În tot acest proces, ei au făcut, însă, o mică greşeală: Solicitarea noastră are, peste tot în textul răspunsului, acelaşi număr; dar ea apare cu două date de înregistrare diferite...

Buletinele Ministerului Sănătăţii – informare, sau dezinformare?

Exprimarea folosită de specialiştii Ministerului Sănătăţii, în cadrul buletinelor informative, este „Numarul total de cazuri confirmate este de X, dintre care Y decese”. Citind aceste cuvinte, la început am presupus că Y este numărul total al deceselor cauzate de gripa porcină. La fel au presupus sute de alţi ziarişti, motiv pentru care presa românească a început să geamă de titluri de genul: „AH1N1 a omorât 100 de români”, „Încă cinci oameni ucişi de gripa porcină, în judeţul Botoşani” etc. La o privire mai atentă, am observat, însă, că textul comunicatelor emise de Ministerul Sănătăţii nu face referire la motivele deceselor. Cele două informaţii – decesul şi îmbolnăvirea cu AH1N1 sunt alăturate – ceea ce face ca, la o primă privire, să pară că sunt legate. Dar informaţiile privind cauza decesului lipsesc din comunicate. Practic, deşi ni se vorbeşte zilnic despre „virusul ucigaş”, nimeni din Ministerul Sănătăţii nu a afirmat niciodată că decesele în cauză au fost cauzate de gripa porcină.
Dacă un om se internează cu gripă porcină, după care alunecă pe treptele spitalului şi moare, el poate fi menţionat de Ministerul Sănătăţii ca fiind „îmbolnăvit cu gripă porcină, decedat”! Pentru acest om, rămân valabile atât afirmaţia din buletinele informative („Numărul total de cazuri este X, din care Y decese.”), cât şi declaraţia oficialilor MS din răspunsul la solicitarea noastră, respectiv că „în toate cazurile de deces a fost confirmată îmbolnăvirea cu AH1N1”!

Acinetobacter, bacteria care l-ar fi ucis pe Toni Tecuceanu.

Microorganismele Acinetobacter sunt saprofiti ubicuitari in apa si sol, care, impreuna cu genurile Moraxella, Neisseria si Kingella, apartin familiei Neisseriaceae. Cei doi patogeni bine definiti sunt Acinetobacter calcoaceticus var. Iwoffii, denumit anterior Mima polymorpha si Acinetobacter calcoaceticus var. anitratus, denumit anterior Herellea vaginicola. Asemanator altor membri ai familiei, acestia au aparenta unor diplococi gram-negativi cand cresc pe agar, dar difera de acestia prin reactiile tipice oxidazo-negati, prin necesitatile simple pentru crestere si aspectul bacilar cand cresc in mediu cu bulion. Spre deosebire de alte Enterobacteriaceae, dau reactie nitrat negativa.
Infectiile cauzate de Acinetobacter sunt similare sub multe aspecte cu cele determinate de Enterobacteriaceae, in special infectiile nosocomiale si cele dobandite in colectivitate ale tractului urinar, meningelui, tractului respirator inferior si bacteriemia. Tulpinile de. Acinetobacter pot determina endo-cardita acuta si subacuta. Avand o virulenta innascuta mica, dar o prevalenta crescuta la nilul pielii indivizilor sanatosi, aceste bacterii sunt oportuniste si demonstreaza o predilectie pentru invazia in torentul circulator la persoanele cu catetere intranoase, plagi chirurgicale sau arsuri. Ocazional, un episod de bacteriemie poate fi fulminant si sugestiv pentru menin-gococemie, cu febra crescuta, soc si petesii. Multe bacteriemii sunt polimicrobiene.
Ca urmare a prezentei ubicuitare a acestor microorganisme, boala cauzata de Acinetobacter trebuie deosebita de simpla colonizare.
Infectiile adevarate pot fi greu de tratat, deoarece apar frecvent la pacienti debilitati si pentru ca aceste bacterii sunt deseori rezistente la antibioticele standard. Pana la obtinerea rezultatelor testelor de sensibilitate, infectia trebuie tratata cu o combinatie intre un agent |3-lactamic cu spectru larg si un aminoglicozid, orice corp strain trebuie indepartat, iar tesutul necrotic, daca este prezent, trebuie debridat.

Vaccinurile sunt ineficiente si foarte periculoase, dar si foarte profitabile pentru producatori

Cateva probleme punctuale ale vaccinarilor “obisnuite”:

Daca vaccinurile au eradicat epidemii, de ce se mai administreaza acum cand nu mai sunt epidemiile?
Ca sa nu mai fie alte epidemii, ar zice unii.

Sa credem deci ca guvernantii nostri incheie din ce in ce mai multe contracte de milioane si zeci de milioane de euro cu Big Pharma (marile companii farmaceutice) din grija pentru sanatatea noastra, sa ne fereasca de epidemii de difterie, de tetanos, de tuse magareasca (pertusis), de oreion, rubeola si rujeola de TBC, de poliomelita, de hepatita etc. ?

Sa fim seriosi ! Primele trei boli enumerate se trateaza cu …banala penicilina (AMOXICILINA, AUGMENTIN etc.), oreionul, rubeola si rujeola cu rabdare, TBC-ul face ravagii cumplite (7000 de morti pe an) desi suntem ultra vaccinati cu BCG, poliomielita a disparut, iar hepatita se transmite doar prin sange si alte lichide biologice si oricum nu este prevenita prin vaccin. (In SUA, in ciuda vaccinarilor masive impotriva hepatitei B, incidenta acestei boli a crescut cu 15% in 6 ani, de la 55 la 63 de cazuri la suta de mii de locuitori)

De ce se vaccineaza sugarii anti difterie? E vreo epidemie de difterie? Ati auzit in ultimii ani de vreun caz de difterie?
Serul antidifteric a fost descoperit in 1890 de von Behring, care a si luat pentru asta premiul nobel pentru medicina in anul 1901. De atunci se face vaccinare antidifterica pe scara larga. A fost o mare descoperire la vremea ei. Doar ca atunci nu se stia de antibiotice, de penicilina in special care trateaza difteria, pentru ca Flemnig cu Chain si Heatley, au terminat cercetarile incepute in 1929, abia in 1940, aducand lumii penicilina. La cata Amoxi inghitim pe cap de locuitor nu cred sa mai fie pe planeta vreo urma de Corynebacterium diphtheriae care este agentul cauzal al difteriei.

Stiati ca incidenta poliomelitei postvaccinale este mult mai mare decat cea a poliomelitei cu virus salbatic? Adica poti face poliomelita mai degraba de la vaccin decat din aer, alimente etc. !
In Massachusetts, SUA erau in 1954, 272 de cazuri de poliomielita. Apoi s-a trecut la administrarea VPO (vaccin anti polio cu virus viu) ce a avut ca rezultat o crestere exploziva a numarului de cazuri de poliomielita, ajungandu-se la sfarsitul anului 1955 la 2027 de cazuri.

In 1976, dr. Jonas Salk, cratorul vaccinului cu virus mort, a depus marturie ca VPO a fost principala, daca nu singura cauza a tuturor cazurilor de poliomielita raportate in SUA incepand din 1961.

Pozitia oficiala recunoaste riscurile VPO si ineficienta VPI:

“Disadvantages of Oral Polio Vaccine

Although OPV is safe and effective, in extremely rare cases (approx. 1 in every 2.5 million doses of the vaccine, plus foarte multe neraportate, neconcludente, “curatate” din liste) the live attenuated vaccine virus in OPV can cause paralysis – either in the vaccinated child, or in a close contact. Immune deficiency of the recipient may be among the causes. This risk of vaccine-associated polio (VAPP) is well known…. . [Exista tari in care exista mai multa poliomelita postvaccinala, decat cea “naturala”.]

Disadvantages of inactivated Polio Vaccine

Unlike the oral vaccine, IPV confers only very little immunity in the intestinal tract. When a person immunized with IPV is infected with wild poliovirus, virus can still multiply inside the intestines and be shed in stools — risking continued circulation. For this reason, OPV is the vaccine of choice wherever a polio outbreak needs to be contained, even in countries which rely exclusively on IPV for their routine immunization programme (polio outbreak in the Netherlands in 1992).” [Adica nu prea are eficienta VPI-ul, dar hai sa-l injectam copiilor, ce daca are reactii adverse...] (http://www.polioeradication.org/vaccines.asp)

“In prezent, se ştie că inducţia cancerului este un fenomen care porneşte de la o singura celulă şi că o singură unitate functională de ADN străin în genomul celulei-gazdă poate induce transformarea celulară malignă. O confirmare a acestor adevăruri este descoperirea, în anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) în vaccinul anti- polio oral “Sabin”, preparat cu virus viu. Ulterior, s-a descoperit că şi vaccinul anti-polio “Salk” (varianta cu virus inactivat, administrat pe cale injectabilă) este contaminat, deoarece virusul a supravieţuit formaldehidei folosite pentru inactivare. Cercetătorii americani Sweet şi Hilleman de la Merck Institute for Therapeutic Research, care au făcut descoperirea, afirmă că toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost găsite infestate. Virusul SV 40 provine din rinichiul maimuţei verde din Africa, pe care s-a cultivat, dintotdeauna, vaccinul anti-polio. Confirmarea rolului oncogen al acestui virus a venit în momentul în care genomul viral SV40 a fost descoperit în tumori maligne diverse ale adulţilor injectaţi cu vaccinul anti-polio în copilarie: mezotelioame,3 limfoame,18 limfoame non-hodgkiniene,26 tumori cerebrale,4,8 osteosarcoame,6 tumori maxilo-faciale. “Virusurile ascunse”, cum au fost denumite, au o particularitate care explică şi numele lor: deşi creează distrucţie marcată in vitro şi in vivo, ele nu sunt recunoscute de sistemul imunitar uman, deoarece nu au în structura lor antigenele critice necesare pentru identificare. Ele determina, astfel, boli grave, trenante, ale sistemului nervos central si periferic, frecvent cu sfărşit letal. Cercetătorul care le-a descoperit afirmă că ele pot fi considerate “o arma biologică a naturii”, deoarece pot îmbrăca forme structurale diferite, dar îşi păstrează capacitatea de a se include în celula nervoasă şi de a o distruge.

Actul vaccinării trebuie înţeles, în ultimă instanţă, ca un act de introducere de material genetic străin direct în fluxul sanguin. Campaniile de vaccinare în masa au avut un impact covârşitor asupra populaţei, în sensul că au condus, pe termen lung, la mutaţii genetice imprevizibile şi la alterarea în sens negativ a codului genetic uman. Legătura dintre mutaţiile genetice şi oncogeneza la om a fost demonstrată ştiinţific, iar creşterea incidenţei şi mortalităţii prin cancer este o realitate a zilelor noastre.

Pe de alta parte, aparitia virusurilor atipice, nemaiintalnite pana acum, legate de contaminarea vaccinurilor, arata ca, in momentul in care orice material biologic este introdus direct in curentul sanguin, posibilitatile de contaminare sunt practic nelimitate si imposibil de controlat la nivelul stiintei actuale.” (Vaccinul pentru gripa porcină: periculos si ineficient! – Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România)

Stiati ca, desi vaccinurile au fost introduse in Europa cu aproape 10 ani mai tarziu decat in SUA, bolile pentru care se administrau vaccinurile, doar in SUA, au scazut IN ACELASI TIMP si cu ACEEASI RATA si in Europa unde nu se administrau vaccinuri inca?

Daca aveti timp si rabdare :

Vaccine Nation – dr.Gary Null, PhD -

un documentar care contine si foarte multe date despre “paradoxurile” de care scriam mai sus.

http://video.google.com/videoplay?docid=6531447125053615129&hl=en#
“Stiati ca un copil cu situatie favorizanta poate face autism de la un singur vaccin?”
Un copil pleaca din spital fara certificat de nastere, dar cu un “certificat de vaccinari” si cu doua vaccinuri facute HepB si BCG. Plus antitetanosul facut de mama in sarcina. Aceste vaccinuri pot da efecte adverse imediate mai grave decat autismul, cu promisiunea ca vor feri copilul de hepatita B si de TBC. Daca promisiunile nu se respecta (TBC face anual 7.000 de victime la populatia vaccinata), ramane copilul doar cu riscul reactiilor adverse. Iar daca acestea arata ca cele din cazul relatat la linkul de mai jos, atunci oricine este indreptatit sa nu-si mai vaccineze copiii, cu nici un vaccin, niciodata.

http://iansvoice.org/default.aspx

Iar despre legatura de cauzalitate dintre vaccinuri (in special prin componenta ce contine mercur) si autism sunt studii multiple care au demonstrat asta de mult. Sunt si pe net, uite cateva:

Autism: A Unique Type of Mercury Poisoning

http://www.vaccinationnews.com/DailyNews/July2001/AutismUniqueMercPoison.htm

Mercury on the Mind – dr. Donald W. Miller, MD

http://www.lewrockwell.com/miller/miller14.html

Thimerosal in Childhood Vaccines, Neurodevelopment Disorders, and Heart Disease in the U.S.

– MarkR. Geier, MD, PhD

http://www.jpands.org/vol8no1/geier.pdf

PS:

Schema programului national de vaccinari se aplica fara informarea parintilor

privind riscurile si beneficiile, de multe ori cu presiuni din partea medicilor,

fara sa fie informati ca ei, parintii, sunt factorul de decizie,

fara a urmari reactiile adverse sau a le despagubi.

Schema este asa:

Primele 24 de ore 1 vaccin (Hep B)
4-7 zile 1 vaccin (BCG )

2 luni 5 vaccinuri ( D,T,P, Hep B, VPO)

4 luni 4 vaccinuri (D,T,P, VPO )

6 luni 5 vaccinuri (D,T,P, Hep B, VPO )

12 luni 4 vaccinuri ( D,T,P, VPO )

12-15 luni 3 vaccinuri ( R,R,O )

30-35 luni 3 vaccinuri (D,T,P )

7 ani (in cls. I) 5 vaccinuri (D,T, R,R,O )

9 ani (in cls. III-a) 1 vaccin ( VPO )

14 ani (in cls VII-a) 3 vaccinuri ( D,T, Rub)

18 ani (in cls XII-a) 1 vaccin ( Hep B )

Mi se pare monstruos ca unui copilas

de la nastere pana la 3 ani, sa-i fie facute 26 de vaccinuri,

pana in clasa a II-a 31 de vaccinuri, iar pana la clasa a XII-a 36 de vaccinuri.

Este necesar sa ne informam la ce riscuri ne sunt supusi copiii.