SERUL ŞI VACCINUL ANTITETANIC

Se ştia de mult timp că un bolnav vindecat de tetanos nu este niciodată imunizat contra
unei a doua infectări. Ceea ce înseamnă că nici un ser nu poate asigura imunitatea individului
contra unui tetanos spontan şi că serul comercializat este absolut fără nici un efect, ineficace.
Unele experimente realizate în 1890 au părut să demonstreze că, atunci când se inoculează
tetanosul unui animal, serul sângelui său, injectat unui alt animal, împiedică inocularea să
dezvolte tetanosul la animalul respectiv Concluzia trasă din aceste experimente insuficient
studiate era falsă şi inaplicabilă omului. Cu toate acestea, s-a fabricat un ser de cal, antitetanic,
care a fost pus pe piaţă afirmându-se că, injectat după o rănire, protejează împotriva tetanosului.
Această afirmaţie constituie o mare înşelătorie iar vinderea acestui ser în lume, de mai bine de 72
de ani, reprezintă o incredibilă escrocherie. Aceeaşi critică se adresează vaccinului antitetanic
care, pe lângă faptul că este inutil, produce şi colibaciloză. Această colibaciloză, specifică pentru
cal, poate dura mai multe zeci de ani. Pe lângă aceasta, serul poate crea o stare de anafilaxie în
cazul unei a doua infecţii, chiar făcută zece ani mai târziu.
În acest sens, profesorul J. Tissot, deja citat, scrie:
„Ce se va crede în străinătate despre ştiinţa franceză când se va afla că Academia de Medicină a
votat în 1947 generalizarea acestei înşelătorii a vaccinării antitetanice ? Nu lăsaţi niciodată să vi
se facă o asemenea injecţie, nici de ser, nici de vaccin antitetanic ! Ele nu au nici un efect
protector, ci numai acela de a vă înzestra cu colibaciloză."
În 1923, profesorul Ramon, de la Institutul Pasteur, inventa anatoxina, un compus de
toxine ale tetanosului şi formol. De 72 de ani, acest ser şi vaccinul antitetanic au provocat foarte
multe accidente clare şi altele mai dificil de decelat. Mai multe reviste medicale extrem de
serioase, cum ar fi JAMA (Journal of the American Medical Association Jurnalul Asociaţiei
Medicale Americane, n.t r.), British Medical Journal, New England Journal of Medicine, au
raportat un procentaj important de reacţii alergice la vaccinul antitetanic. Revista Science et Vie
(martie 1974) a făcut acelaşi lucru.
Faptul că acesta conţine formol prezintă inconveniente. Într-o conferinţă ţinută la
Societatea de Medicină şi Chirurgie din Bordeaux în 1935, doctorii Lasserre şi Saft raportează
paralizii consecutive la vaccinarea antitetanică. Revista La Medicine practicienne, într-un articol
apărut în septembrie 1977, prevenea contra vaccinului antirabic, şi mai ales împotriva rapelurilor.
În jurnalul din 30 aprilie , 1960, Asociaţia Medicală Canadiană înştiinţează despre pagubele
enorme cauzate de serul cultivat pe cai, responsabil de reacţii alergice mai grave decât tetanosul
însuşi, şi despre cazurile de moarte prin reacţie anafilactică.
Toate aceste mărturii şi multe altele converg: acest vaccin antitetanic este ineficace şi
periculos.

Extras din lucrarea:VACCINAREA:
EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI
pagina 99
Autor, Dr. Louis De Brouwer.